Pasiunea pentru MUNTE nu are explicaţii logice; la fel ca orice dragoste, ea există în fiecare dintre noi atâta vreme cât corespunde unei nevoi a sufletului. Cucerirea înălţimilor este libertatea noastră supremă, care nu poate fi supusă, reglementată sau programată.
De ce? Dintr-un singur motiv, enunţat acum jumătate de secol de Edmund Hillary, primul om ce a pus piciorul pe cel mai înalt vârf al lumii: „because it is there!” (pentru că este acolo!)
În timp ce visăm la momentul suprem ce poate să îl ofere doar „Zeiţa mamă a pământului” – Chomolungma sau Everest cum îi spun profanii, trupurile noastre caută bucurii efemere: câte un vârf pe care puţini au ajuns, dar – conform unei legi sinistre a alpinismului de mare înălţime – mai puţini s-au întors.

PRIMII ROMÂNI PE MT. COOK

Traseul urcă aproape vertical pe o altitudine de 2500 de metri, într-o cascadă de pereţi de stâncă care spre vârf se transformă în gheaţă. Crestele expuse şi ascuţite, schimbările meteorologice rapide influenţate de Oceanul Pacific precum şi pericolele „uzuale” reprezentate de crevase şi avalanşe fac din Aoraki vârful care la nici 4000 de metri oferă o rată mai mică de reuşite decât altele peste 6000.
Acestea plus distanţa uriaşă până pe „partea cealaltă al globului” – Noua Zeelandă fiind atât ca longitudine, cât şi ca latitudine cel mai îndepărat punct (locuit) al lumii – au făcut ca până astăzi niciun român să nu reuşească escaladarea celui mai înalt vârf al continentului austral.

HATTRICK LA ANTIPOZI

Trei succese într-o singură expediţie adică Hattrick-ul Noii Zeelande va presupune cucerirea vârfului Mt.Cook, un salt cu paraşuta de la 4600 de metri şi particparea la competiţia Wanaka Challenge - Iron man 3800m înot, 180 km. ciclism şi 42 km alergare.
Deci, avem de toate: tehnică şi risc la atacul vârfului, adrenalină şi nebunie la saltul de la 4600 m, dar şi efort şi rezistenţă în concursul de triatlon extrem.