Inca nu ne e dor de casa

Am revenit pe malul Pacificului, în Omarama (nu că ar spune ceva, cuiva, numele acestei localităţi) pentru o seară liniştită pe plajă. Mai greu cu băiţa în ocean din cauza temperaturii apei, dar şi din cauza mărimii valurilor. Deci am rămas – din nou romantic – la un foc, cu o sticlă de vin roşu şi poveşti despre planurile următoarelor zile.
În ultima vreme duşurile le-am executat mai mult în natură – după cum se mai şi vede în poze – dar asta nu înseamnă că suntem nişte mizerabili. Din contră, zilnic avem două ţeluri esenţiale: să găsim unde să ne spălăm şi să ne facem de mâncare. Cum ar spune unii, am revenit la baza piramdei lui Maslow...
Dar nu pentru multă vreme căci urmează –mâine, probabil – saltul cu paraşuta de la 4600m, iar Iron Man-ul se iţeşte pe după colţ la nici trei zile distanţă. Probabil şi din această cauză (deoarece mai avem obiective de îndeplinit) nu prea vorbim despre casă. Şi nici nu ne dăm seama că suntem în ultimele zile pe aici. Cu una, cu alta vreau să spun că nu ne prea omoară dorul de patrie...